Un chip mirat priveşte ca într-o pereche de ochi, pe care şi-i poate doar imagina cu sclipiri jucăuşe, în timp ce ploapele îi capitulează ca sub atingerea uşoară a unor palme mari. Apoi, cuvinte i se plimbă cu unduiri molcome pe la urechi, pentru a însufleţi un decor.
Clipocit de apă în cădere. Cel mai probabil o cascadă. O noapte târzie de vară învăluie pădurea şi copacii ce ascund cu îndârjire un loc de o rusticitate caldă şi primitoare. De dincolo de pereţii căbănuţei din lemn răzbat râsete, miros de lavandă şi trandafir, în timp ce pe ferestre vine o lumină difuză şi jucăuşă de lumânări. Nota rustică persisită şi înăuntru. O întrerupe doar albastrul îndrăzneţ al perdelelor ce se mişcă leneş în bătaia aerului răcoros şi al aşternuturilor pătate cu roşu de petale de trandafir. Pe noptieră, lângă câteva lumânări cu miros de lavandă aprinse, au rămas uitate, pe jumătate goale, două pahare cu vin roşu.
Cuvintele care până acum au insufleţit atmosfera se opresc. Filozofia lor, plăcută şi pentru întâia dată conformă, nu-şi mai are locul. Îl cedează binevoitoare unor sărutări şi mângâieri îndrăzneţe care se ciocnesc cu haz de rezervă. Însă ambele ştiu cum să-şi continue drumul cu răbdare, chiar şi aşa, nemaioferind vreun loc de scăpare, îndepărtând cu aceeaşi răbdare orice din cale pentru a cuceri, în final, ceea ce braţele înlănţuiesc iar buzele cercetează fără grabă.
(Sfârşit...)
(Sfârşit...)
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu